“Avantajul tehnologic în chirurgia oncologică modernă se referă în primul rând la un diagnostic mai bun, este legat de facilitarea unor tipuri de operații, dar și de o recuperare mai rapidă a pacienților și o suferință postoperatorie mai redusă”, declară Conf. univ. Dr. Laurențiu Simion, Șeful Secției Chirurgie 1 la Institutul Oncologic București, într-un interviu acordat platformei DespreCancer.ro.

Acesta a explicat cum au evoluat în ultimii ani tehnicile chirurgicale în chirurgia oncologică și în ce măsură sunt acestea influențate de progresul tehnologic: “Dacă ne referim la modalitatea de a executa într-o maniera mai ușor tolerabilă pentru pacient intervențiile chirugicale, atunci tehnicile moderne de diagnostic și cele operatorii ne-au ajutat foarte mult. Principiile după care se desfășoară intervențiile chirugicale sunt cele clasice: ce facem acum prin chirurgia laparoscopică, este același lucru cu ceea ce se făcea înainte prin chirurgie deschisă”

 

“ESTE OBLIGATORIU SĂ EXISTE PESTE TOT O COMISIE ONCOLOGICĂ, SĂ NU TRATĂM UN PACIENT ONCOLOGIC SINGURI”

Potrivit Dr. Laurențiu Simion, în secolul nostru nu mai putem vorbi de tratament unidisciplinar al cancerului, deoarece acesta se tratează în echipă. Aceasta înseamnă chirurgie oncologică, terapie iradiantă, oncologie medical, care la rândul ei include tot, de la chimioterapie, la hormonoterapie, la anticorpi monoconali, la absolut toate posibilitățile de tratament medicamentos personalizat.

“Evaluarea pacienților care au cancer trebuie făcută în această echipă multidisciplinară, de aceea este obligatoriu să existe peste tot o comisie oncologică (Tumor Bord), să nu tratăm un pacient oncologic singuri. Este indispensabil ca un pacient care are cancer să fie complet investigat imagistic, să avem un rezultat histopatologic care să ne confirme că este cancer și abia apoi sa facem evaluarea cazului în acest Tumor Bord, din care trebuie să facă parte minim cei 3 specialiși pe care i-am menționat anterior (oncologul medical, radioterapeutul și chirurgul oncolog), la care este de dorit să participle, atunci când este cazul, anatomopatologul și medicul specialist în imagistică medicală, iar impreună aceștia să aleagă varianta de tratament cea mai bună pentru pacient. In acest mod, pentru un anumit stadiu de boală poate să fie optimă secvența începerii cu operația, apoi chimioterapie, apoi radioterapie, iar în alt stadiu de boală, la alt pacient secvența poate să fie complet diferită. Ori de câte ori apar modificări legate de evoluția bolii, cazul trebuie reevaluat, în așa fel încât atitudinea terapetutică să fie cea care dă cele mai mari șanse pacientului. Nu se poate spune că în prezent, în anumite situații doar chirurgia este salvatoare și nimic altceva”, arată Șeful Disciplinei Chirurgie – Institutul Oncologic Bucuresti de la U.M.F. Carol Davila București.

 

“DIN CEEA CE VĂD ZI DE ZI LA INSTITUTUL ONCOLOGIC, NU AR FI CRESCUT SPECTACULOS CAZURILE AVANSATE DE BOALĂ”

Dr. Laurențiu Simion descrie etapele obișnuite ale managementul multidisciplinar al pacientului oncologic după intervenția chirurgicală. “În funcție de etapele de tratament care s-au făcut sau nu înainte de intervenția chirurgicală, pe baza rezultatului histopatologicîn urma analizei de către medicul anatomopatolog a ceea ce numim piesa operatorie, care conține tumora cât și teritoriul limfatic aferent acesteia, cazul trebuie reevaluat și hotărât mai departe, în comisia oncologică ce etape terapeutice vor urma: chimioterapie, radioterapie, asocierea lor sau doar simpla monitorizare a cazului. Monitorizarea însemnând urmărirea evoluției pacientului, urmărirea analizelor acestuia, a markerilor tumorali, evaluarea periodică imagistică, în ideea de a detecta la timp orice semn de recidivă, orice suspiciune de metastază pentru a da o șansă în continuare pacientului”.

În ceea ce privește influența pandemia și a restricţiilor aduse de aceasta în ceea ce privește depistarea, evaluarea și tratamentul pacienților oncologici, medicul specialist bucureștean spune că sunt cel puțin două lucruri negative pe care le-a adus pandemia. “Pe de-o parte este vorba de impactul psihologic generat de pandemie, de închiderea anumitor spitale, de limitarea accesului pacienților oncologici la diagnostic și tratament. Pe de altă parte, pentru că au fost și încă sunt limitări legate de respectarea distanțării, de măsuri speciale de prevenire a răspândirii virusului, capacitatea de tratament a fost limitată, inclusiv

capacitatea de tratament chirurgical, față de perioada de dinainte de pandemie. Au fost cazuri în care probabil secvențele terapeutice pe care le-am precizat nu s-au putut efectua în timpul optim. De exemplu, dacă ar fi trebuit ca după radioterapie să fie făcută intervenția chirurgicală la 6 săptămâni, este posibil să fi fost întârziată până la 8-9 săptămâni, uneori si mai mult. Mi se pare însă prematur să putem evalua impactul pe termen lung al acestor întârzieri. Din ceea ce văd zi de zi la Institutul Oncologic, nu ar fi crescut spectaculos cazurile avansate de boală. Dacă ar fi să facem o socoteală probabilistică, ar fi posibil ca din cauza întârzierilor de diagnostic și neprezentării la timp la medic, să vedem în următoarea perioadă o agravare a situației”, conchide Dr. Laurențiu Simion.