Transplantul hepatic divizat (SLT – split liver transplantation) creează oportunitatea de a împărți ficatul donator și de a oferi transplanturi către doi pacienți mici, dintre care unul sau ambii ar putea fi copii. SLT ar putea fi utilizat mai mult pentru a contribui la scăderea numărului de decese în rândul persoanelor aflate pe liste de așteptare a unui transplant hepatic. Într-un nou articol, cercetătorii abordează unele dintre deciziile etice privind divizarea ficatului și oferă un model care să ajute spitalele în gestionarea SLT.

Atât Rețeaua de Achiziții și Transplanturi de Organe, cât și Rețeaua Unită pentru Distribuirea Organelor au identificat SLT ca fiind o problemă etică importantă. Pentru a rezolva problemele aflate în joc, autorii prezintă mai multe studii de caz cu privire la ce trebuie făcut cu un ficat mare, disponibil pentru transplant, atunci când beneficiarii au dimensiuni și vârste diferite, dar și diferite nevoi.

Autorii, printre care și Alan Strudler, un etic de la Universitatea din Pennsylvania, abordează considerații ce limitează transplantul din porțiuni de ficat. SLT necesită ca, atât donatorul cât și persoana transplantată să aibă aceleași caracteristici fizice deoarece, dacă porțiunea ficatului este prea mică pentru destinatar, acesta va eșua. Cea mai frecventă divizare întâlnită rezultă într-o parte a ficatului de aproximativ 75% din masa inițială (de obicei transplantată la un adult) și o parte de 25% (de obicei transplantată la un copil). Cu toate acestea, partea mai mare poate fi inadecvată pentru un pacient mare, iar împărțirea ridică probleme logistice, cum ar fi pregătirea a doi destinatari în aceeași sală de operații, timpul și expertiza necesare pentru divizarea ficatului și transportul părților ficatului.

Autorii sugerează că spitalele utilizează un model flexibil de susținere a deciziilor pentru a permite analize ce ridică întrebări despre pacienții care au nevoie de transplant și felul în care se schimbă nevoile acestora. Modelul ar trebui să ia în considerare diferite valori de echitate și eficiență. De exemplu, comunitatea medicală ar trebui să ajungă la un consens rezonabil cu privire la ce elemente constituie echitate, inclusiv scorurile pacienților cu privire la măsurile de severitate a cirozei hepatice, care prioritizează deciziile cu privire la transplant: timp de așteptare până la transplant, probabilitatea morții.

O mare parte din etica implicată în SLT sugerează o problemă dinamică al cărei răspuns necesită o soluție dinamică„, explică Tae Wan Kim, profesor de Etică în Afaceri la Tepper School of Business din CMU, și coautor al studiului. „Problema transplantului de ficat este dinamică, deci soluția trebuie să fie dinamică și să oscileze calitativ între diferite demografii”.

Ca exemplu de politică de alocare dinamică, deciziile cu privire la SLT ar oscila între divizarea unui ficat mare dacă sănătatea pacienților mici implicați ar fi mai proastă decât cea a pacientului mare și nedivizarea organului dacă situația ar sta invers, respectiv dacă starea adultului bolnav ar fi mai gravă decât cea a destinatarilor mici.

Articolul, realizat de cercetătorii de la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) și publicat de Institutul de Etică Medicală, apare în The BMJ.

 

Sursa medicalxpress.com